Digby Ioane

Dublă campioană mondială (1991 şi 1999), Australia este în cursă pentru al treilea trofeu la Cupa Mondială de rugby. După ce au eliminat Africa de Sud, "cangurii" dau în semifinale peste o altă rivală "sudică", Noua Zeelandă. Un meci cu o miză uriaşă, în care diferenţa poate fi făcută de "DJ Ratt", jucăuşa aripă, Digby Ioane.

Aripa australiană de 26 de ani, Digby Ioane, nu este un jucător prea iubit în Noua Zeelandă. Nu pentru că s-a născut la Wellington şi s-a mutat cu familia pe când avea 5 ani la Melbourne, urmând să evolueze pentru eternii rivali All Blacks, ci pentru că se bucură excesiv când marchează împotriva Noii Zeelande. Argument bizar ar zice unii, nu însă şi presa din cele două mari ţări cu tradiţie în rugby. Iar scandalul a izbucnit imediat după finala Super Rugby din acest an, când Reds îi învingea pe neozeelandezii de la Crusaders cu 18-13, iar Digby îşi sărbătorea eseul marcat printr-un minidans hip-hop. "Asta nu e nimic! Pregătiţi-vă, pentru că atunci când vom bate Noua Zeelandă la Cupa Mondială şi voi înscrie eseu, dansul va fi mult, mult mai spectaculos", spunea el la finalul acelui meci.

O promisiune la un pas să nu se îndeplinească. Cu un debut senzaţional la Cupa Mondială în meciul cu Italia, în care a marcat un eseu, după o cursă incredibilă de 50 de metri, "DJ Ratt", cum este poreclit, avea să declare forfait o zi mai târziu. Degetul mare de la mâna dreaptă fracturat avea să indice radiografia. Operaţie, recuperare şi aşteptare. Australia îşi pierdea unul dintre motoare, un jucător capabil să accelereze ritmul jocului, dar şi un perfect pion în apărare. La o lună după ceea ce părea finalul participării sale la competiţia din Noua Zeelandă, Digby a răsturnat toate pronosticurile, reîntorcându-se în sfertul de finală, cu Africa de Sud. "S-a recuperat suficient. Nu are nevoie de antrenamente, pentru că s-a pregătit tot timpul cu echipa. Este gata să joace", puncta antrenorul Robbie Deans.

Relaţie specială cu Dumnezeu
Un tip rebel. Este eticheta care se lipeşte de imaginea lui Digby Ioane. Două mâini în rugăciune împodobite cu un şir de mătănii, tatuate pe gât, două aripi uriaşe de îngeri tatuate pe spate şi alte câteva desene tuşate pe stomac, piept, braţe şi umeri. Zece tatuaje la care s-a adăugat anul acesta, după câştigarea Super Rugby, pe braţul drept încă unul: "Campioni 2011". "Sunt un tip credincios, iar tatuajele sunt pentru mine un fel de a-i mulţumi lui Dumnezeu, fără de care nu aş fi făcut nimic. Nu încerc să par nici mai dur, nici mai diferit de alţii, pur şi simplu am ales să păstrez fiecare moment important al vieţii mele cât mai aproape", explică el. Acele? Să nu le vadă! "Să fiu sincer, le urăsc, dar cred că odată cu tatuajele te obişnuieşti şi cu durerea. La jumătatea tatuajului cu cele două aripi de pe spate mă gândeam să mă ridic şi să plec, însă nu era prea fain să rămân cu o singură aripă", se amuză el.

Primul jucător de origine samoană din echipa Australiei, tatăl său, Natu, a evoluat pentru Samoa, Digby (1,79 m şi 93 kg) a jucat câţiva ani atât rugby în XIII, cât şi în XV. Viteza de reacţie, felul în care creează breşe în apărarea adversă şi placajele pe care le împarte cu eficienţă l-au propulsat în naţionala de U19 şi U21 a Australiei, iar de aici la contractul cu un club de renume a mai fost un pas. Western Force a însemnat primul pas spre Super Rugby (competiţie ce reuneşte cele mai bune echipe de club din Australia, Noua Zeelandă şi Africa de Sud), însă consacrarea a venit abia în 2008, cu Queensland Reds. Sezonul incredibil avut în acest an cu Reds, pentru care a marcat aproape 100 de puncte, l-a propulsat în echipa "Wallabies" pentru Cupa Mondială. "Dj Ratt" îşi pregăteşte deja paşii pentru semifinala cu Noua Zeelandă, de duminică. Rămâne însă un mister cum va alege să îşi manifeste bucuria în cazul marcării unui eseu: un mic breakdance, câteva secvenţe de hip-hop sau câteva mişcări à la Michael Jackson. Ochii sunt pe el!