Tincu, 33 de ani, trăieşte la Perpignan şi în tricoul echipei naţionale a României o a doua tinereţe. Marius, eşti din nou cel mai bun rugbist român.
Marius Tincu: Mă bucur şi le mulţumesc din suflet celor care m-au ales. E însă un paradox. Când eram tânăr şi în formă maximă, nu eram văzut drept cel mai bun! Acum, când abia mă mişc pe teren, lumea mă vede cel mai bun! (râde) Glumesc. E o onoare şi un nou prilej pentru a le reaminti tuturor că voi da totul pentru acest sport şi pentru echipa naţională. Pentru că şi ele mi-au dat totul. Faci parte şi din "echipa ideală" a Cupei Mondiale 2011!
Când am văzut acea echipă, am crezut iniţial că e vorba de "echipa trompetelor" sau, cum zic francezii, "a braţelor rupte"! Ştii ceva? Cât mă mai ajută fizicul, voi trage de mine. Am totuşi o vârstă şi, sincer, cel mai greu e la antrenamente. Te duci acolo, te tăvălesc unul şi altul. Motivaţia încă mai există. E încă vie. Cum a fost 2011?
Un an nemaipomenit. Atât pe plan sportiv, cât şi pe plan personal. Fetele îmi sunt sănătoase. Chiar acum venim de la schi, din Pirinei. Păcat că nu e zăpadă. Pe pârtie au pus tunurile la treabă, dar în rest e jale...
Eşti în noul staff al naţionalei...
Şi înainte eram acolo, printre cei din staff, cu Romeo Gontineac, de care îmi pare rău că a plecat. Să sperăm că vom face alături de Hari Dumitraş o treabă bună. Hari e unul care a dat totul pentru rugby şi încă o face cu o mare pasiune.
Mai există patriotism?
Mulţi dintre tinerii din ziua de azi se gândesc mai întâi la bani şi apoi la rezultate. Am mai spus-o: cât de slab e campionatul, cât de puţini suntem, când vii la naţională, trebuie să dai tot. Nu îţi poţi bate joc de frunza de stejar, de simbolurile naţionalei. Uitaţi-vă că la toate sporturile de echipă stăm rău din acest motiv. Trebuie să le cultivăm tinerilor orgoliul naţional, mândria românească. "Mi-au furat parfumul din bagaje"
Cum te simţi? Ai jucat în ultima etapă din "Top 14".
Aşa e, am fost titular contra celor de la Bordeaux. M-a trădat însă din nou genunchiul drept şi a trebuit să ies în repriza a doua. E vorba pur şi simplu despre uzură. S-a umflat, dar mă voi face bine pentru următorul meci. Pe 31 decembrie jucăm cu "locul 4", Castres. Noi suntem pe 9 acum.
Toniţa a jucat şi el...
Şi a făcut-o foarte bine. La Bordeaux a jucat, în linia I, şi Silviu Florea, care e un jucător "beton". Mai avem doi în "Top 14", Manta şi Bălan, dar sunt rupţi acum.
Care e obiectivul lui Perpignan?
Să terminăm în primele şase şi să ne calificăm astfel în Cupa Europeană, "Heineken Cup", Liga Campionilor la rugby.
Ce ţi-a adus Moş Crăciun?
Un parfum. Îmi cumpărasem unul din Noua Zeelandă, dar mi l-au furat din bagaje pe traseu. Aşa că nevasta mea s-a gândit la mine!
Crăciunul a fost unul românesc?
E greu să poţi ţine un Crăciun românesc aici. În primul rând, pentru că nu ai de unde să îţi procuri toate cele necesare. Totuşi, pentru că am stat cu fetele mele (n.r. - Fanny - 1 an, Maia - 5 ani şi Anna-Marie - 7 ani) plus soţia Jullie, pot spune că a fost un Crăciun românesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu