La inceputul lunii iunie 1913 primarul Bucurestiului, Grigore Cantacuzino, la solicitarea Comitetului Central al Federatiei Societatilor Sportive din Romania, a hotarat ca Primaria sa cedeze terenul de la sosea pentru o chirie simbolica de 1 leu anual pe tot timpul existentei acesteia.
Terenul cedat avea suprafata de aproape 25 hectare si era cunoscut ca „Terenul de la Sosea” sau “Federatiei”.
In momentul cedarii, terenul era impartit in doua parti distincte, despartite printr-o alee, care ducea de la sosea la Scoala de Agronomie, alee care s-a numit “Aleea Strandului” o lunga perioada de timp. In prezent aleea poarta numele unei personalitati de vaza a sportului mondial, Pablo Nebiolo.
In vederea delimitarii si stabilirii locului destinat fiecarui sport in parte pentru desfasurarea activitatii, F.S.S.R. a numit o comisie speciala de instalare.
La data de 9 martie 1914 stadionul a fost inaugurat cu un program sportiv in care s-au intrecut doua echipe de rugby compuse din amatori, Sporting Club si Tenis Club. In aceasta confruntare victoria a revenit rugbystilor de la Sporting Club cu scorul de 10 la 3. Imediat a urmat o a doua partida a echipelor divizionare si la sfarsit si un joc al echipelor scolare.
De mentionat ca pe acest teren, la data de 30 martie 1914, formatia T.C.R. castiga jocul impotriva echipei Sporting Club cu scorul de 6 la 3, devenind prima campioana de rugby a Romaniei la categoria I.
Pe 25 aprilie 1915 ia viata Parcul Sportului (Parcul FSSR, Stadionul Tineretului, Stadionul Arcului de Triumf) prin Decretul Regal 727 din 25 aprilie 1915.
Cunoscut la “Terenul de la Sosea”, „Federatiei” si apoi, mult timp Stadionul Tineretului, acest complex sportiv si-a schimbat complet fata prin construirea si modernizarea arenei centrale si refacerea celor doua terenuri de rugby, primind si o noua denumire, Stadionul National de Rugby “Arcul de Triumf”.
In acest moment, stadionul dispune de instalatie de nocturna si are o capacitate de 3.480 de locuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu