Antrenorul Michael Cheika a decis sa mizeze pe urmatorii:
Stade Francais: 15. Paul Williams, 14. Francis Fainifo, 13. Morgan Turinui, 12. Jonathan Danty, 11. Djibril Camara, 10. Jules Plisson, 9. Jerome Fillol, 1. Rabah Slimani, 2. Dimitri Szarzewski, 3. Stan Wright, 4. Tom Palmer, 5. Alexandre Flanquart, 6. Scott Lavalla, 7. Arthur Chollon, 8. Pierre Rabadan,
Rezerve: 16. Laurent Sempere, 17. David Attoub, 18. Olivier Milloud, 19. Gerhard Mostert, 20. Lei Tomiki, 21. Byron Kelleher, 22. Paul Warwick, 23. Alex Rokokaro
Fata de ultima partida din Top 14, 38-21 cu Castres Olimpique, au aparut cateva schimbari tactice in formula de start. Paul Williams a revenit pe postul sau obisnuit, cel de fundas, dupa ce cu Castres fusese folosit centru.
Intreaga linie de treisferturi este modificata, doar Turinui fiind rezerva in campionat, cand a intrat pe teren in minutul 68. Uvertura Plisson a jucat si el ultimele 8 minute, pentru ca maine sa fie titular, iar demi-ul Fillol a bifat ultimele 7 minute ale aceluiasi meci.
Din linia intai au fost mentinuti talonerul Szarzewski si pilierul Wright, iar linia a doua a fost schimbata in totalitate. De la linia a treia doar Rabadan a fost pe teren contra lui Castres, in timp ce americanul Lavalla a jucat din minutul 60.
Rokobaro, cel mai bun marcator de eseuri pentru Stade Francais, este doar rezerva, ca si Paul Warwick, fundasul titular in meciul de campionat.
Cine este Stade Francais?
Adversara de sambata a Lupilor, in Amlin Challenge Cup, formatia franceza Stade Francais, este cu siguranta, o echipa extraordinara. Istoria si palmaresul sau reprezinta niste parametrii monumentali, raportati la rugby-ul mondial. Forta sa de joc, ofensiva fertila si defensiva ermetica, sunt alte realitati pentru cei care ne viziteaza in etapa a V-a a grupei de calificare.
Stade Francais a fost infiintata in 1882, de catre un grup de studenti, la Paris. 10 ani mai tarziu, in 1892, Stade Francais juca pentru prima data in campionat, in finala contra celor de la Racing Club, pierduta cu scorul de 4-3. Demn de semnalat este faptul ca acel meci a fost arbitrat de insusi baronul Pierre de Coubertin, parintele olimpismului modern. Anii care urmeaza, pana la primul razboi mondial, sunt insa extreme de fructuosi. Stade Francais castiga titlul national in Hexagon in 1893, 1894, 1895, 1897, 1898, 1901, 1905 si 1908. Jaoca finala campionatului in 1896, 1899, 1904, 1905, 1906, 1907, impunandu-se astfel ca o fort ape arenele strajuite de buturi.
Urmatoarea aparitie pe firmament se produce apoi abia in 1927, cand Stade Francais pierde finala cu Toulouse, scor 19-9, dupa care urmeaza declinul. Timp de mai bine de 50 de ani, numele de legenda se regaseste doar in diviziile inferioare franceze, continuand insa sa ramana un punct de atractie pentru balonul oval.
Relansarea are loc undeva in 1992, cand investitorul Max Guazzini preia clubul care activa in liga a treia. Clubul creste, pas cu pas, sub conducerea antrenorului Bernard Laporte, iar in 1998 recucereste, dupa 90 de ani de pauza, titlul de campioana nationala. Succesele curg din nou pe banda rulanta, Stade Francais devenind campioana in 2000, 2003, 2004 si 2007. In afara acestor titluri mai pot fi notate si finalele pierdute in 2005, in campionat, 2001 si 2005 in Heineken Cup, sau cea de anul trecut, din Challenge Cup. Nu trebuie uitata nici finala pierduta in Cupa Frantei, in 1998, sau trofeul adjudecat in aceeasi competitive, un an mai tarziu.
Rivalitatile lui Stade Francais
Ca orice echipa cu o asemenea istorie, Stade Francais are o serie de rivalitati in Franta. Cea mai veche este cu actual Racing Metro 92 Paris, echipa care continua activitatea lui Racing Club, echipa cu care Stade Francais s-a duelat in 1892, in finala campionatului. Alta rivala traditionala este Bordeaux. Duelul celor doua dateaza tot de la inceputul secolului trecut, cand echipele din provincie au fost acceptate in campionatul Frantei. Bordeaux fiind si ea o echipa foarte buna, cele doua s-au vazut in cateva finale de campionat, generand astfel rivalitatea sportiva. Toulouse si Biarritz sunt alte partenere de intrecere in fata carora o victorie valoreaza mai mult. Aceste rivalitati au o origine ceva mai noua, aparand dupa ce echipa a renascut si a revenit in prim planul competitiilor din Hexagon.
Cinci jucatori romani sub culorile lui Stade Francais
De-a lungul timpului, un numar de cinci rugbysti romani au imbracat tricoul celor de la Stade Francais. In perioada romantica a balonului oval ii descoperim pe Nae Marasescu, care a jucat pentru francezi intre 1910 si 1912. Reintors in tara dupa experienta pariziana, Marasescu infiinteaza, dupa modelul Stade Francais, in 1915, echipa Stadiul Roman, care va activa vreme indelungata in campionatul romanesc. Constantin Cratunescu este un alt pionier al nostru care a jucat pentru Stade Francais. El chiar a fost selectionat si pentru echipa reprezentativa a Parisului, care a jucat contra Londrei, in 1913.
La multi ani distanta, cand Stade Francais evolua in ligile inferioare, alti trei jucatori romani au ajuns la acest club. Toti trei sunt griviteni, evoluand in tara pentru Grivita Rosie. Andrei Pongratz, Teodorin Tudose si Eugeniu Stefan se mandresc ca au imbracat tricoul acestei frumoase formatii, chiar daca epoca in care au facut-o nu a fost una dintre cele mai bune ale francezilor.
Inflatie de internationali la Stade Francais
Situatia actuala a lui Stade Francais este una foarte buna, echipa crescand din nou pe plan intern si international. Dupa finala pierduta anul trecut in Challenge Cup, la doar un punct diferenta in fata britanicilor de la Harlequins, Stade Francais este actualmente pe locul 5 in campionat. Sezonul trecut au ocupat pozitia a unsprezecea, in conditiile in care principalul obiectiv a fost competitia europeana.
Stade Francais se mandreste cu o serie de jucatori recunoscuti drept mari valori ale rugbyului mondial. Argentinianul Felipe Contepomi are 75 de selectii, talonerul neo-zeelandez Alan De Malmache este in lotul All Blacks, conationalul sau Byron Keller are daja 57 de selectii, iar americanul Scott Lavala a ajuns la 11 meciuri internationale. Australianul David Lyons sau francezul Olivier Milloud sunt oameni cu peste 40 de selectii fiecare, iar capitanul Sergio Parrise are aproape 80 de meciuri pentru Italia. Aripa engleza Sackey este un alt jucator exponential, cu 22 de selectii, in timp ce francezul Rabadan, australianul Turinui sau samoanul Williams sunt alti oameni de nationala. Sa nu il uitam nici pe francezul Dimitri Szarzewski, sau pe demi-ul de mele Paul Warwick, care este international Australian la rugby in 7.
Cel mai bun atac si cea mai buna defensive din Challenge Cup
Forta celor de la Stade Francais este relevata si de cifrele inregistrate de ei in Amlin Challenge Cup. Parizienii conduc grupa cu 19 puncte, avand cel mai bun atac din competitie, cu 174 de puncte si 24 de eseuri marcate. Stade Francais are si cea mai buna aparare, daca ne uitam la cele doar 20 de puncte primite.
Stade Francais a obtinut in trei din cele patru meciuri de pana acum punct bonus ofensiv. Partida de sambata dintre Stade Francais si Bucharest Wolves este a patra in ultimii doi ani. In decembrie 2010, Stade Francais a castigat la Bucuresti cu 29-20, obtinand si punct bonus ofensiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu