Campion al Frantei cu Perpignan in 2009, singurul roman ce a dat eseu Noii Zeelande, la Cupa Mondiala din 2007, omul meciului cu Scotia, in debutul Cupei Mondiale din acest an si jucatorul roman care s-a regasit in toate clasamentele superlativelor ale competitiei din Noua Zeelanda sunt doar cateva dintre bornele pe care Marius Tincu le-a presarat in cv-ul sau impresionant. Un tip care nu traieste insa din amintiri, dupa cum marturiseste, de o modestie specifica marilor campioni, jucatorul nascut la Vanatori (jud. Iasi) a vorbit despre rugby, familie, sacrificii, laude si dorinte.
Marius, ai fost ales in cea mai buna echipa a Cupei Mondiale. Ce inseamna pentru tine?
Este un lucru pozitiv pentru rugbyul romanesc. Pentru mine e o satisfactie, insa este important ca rugby-ul romanesc sa iasa in evidenta, sa se vorbeasca despre noi de bine. Cred ca Romania are foarte mult de castigat ca imagine, pentru ca se vorbeste de romanul Marius Tincu, nu de jucatorul lui Perpignan sau de Tincu care evolueaza in Franta.
Esti singurul jucator ales in cel mai bun XV care face parte dintr-o natiune "minora"...
E o surpriza. Nu stiu care au fost criteriile intocmirii acestei echipe, insa ce stiu sigur e ca lumea din Noua Zeelanda a apreciat Romania. E adevarat ca nu am avut victorii si nu ne-am indeplinit obiectivul, insa prin ceea ce am aratat in meciul cu Scotia, cred ca ne-am castigat respectul tuturor pentru ca avem o gramada puternica si am fost capabili sa jucam de la egal la egal cu o natiune majora.
Care e cea mai frumoasa amintire din Noua Zeelanda?
Meciul cu Scotia. Tot ce a insemnat acel meci, inainte de a intra pe teren, apoi ce s-a intamplat pe teren si dupa meci. Poate unii dintre baieti nu si-au dat seama despre ce insemnatate a avut acel meci, insa a fost un moment mare pentru noi.
Presa britanica spune ca ori de cate ori vorbesti tu promovezi rugby-ul...
Este normal ca toata viata sa promovez acest sport, el m-a facut sa fiu cine sunt, datorez totul acestui sport, iar toti cei care il practica o fac cu placere si onoare. Sper ca si baietii sa isi dea seama ca au ajuns undeva tocmai datorita acestui sport si sa nu uite niciodata de unde au plecat.
Ziarul irlandez Independent vorbeste despre tine ca despre un erou. Tu te consideri un erou?
Nu, nici gand. As fi un erou daca as putea schimba fata rugby-ului romanesc, pe cand el e tot in suferinta.
Daca ai avea o superputere ce ai face?
As incerca sa schimb mentalitatea tuturor, sa invatam sa dam mai mult pentru rugby, putem face asta, insa nu vrem, preferam sa stam intr-o stare de comoditate, sa ne ocupam mai mult de ce fac altii decat de ce facem noi. Ne place sa criticam, sa protestam, dar rareori cineva vine cu solutii. Apoi as incerca schimba structura rugby-ului, felul in care este organizat. Sunt sigur ca se incearca si acum sa se schimbe ceva, insa nu toti rugbistii trag in aceeasi directie.
De ce se intampla asta?
Pentru ca s-a schimbat mult gandirea, acum toti cer inainte sa dea ceva. Eu intotdeauna am dat si apoi am primit, am primit chiar cat nu ma asteptam, niciodata nu am facut ceva gandindu-ma la ce foloase sau la cat as putea obtine la final. Trebuie sa fii mandru ca joci, sa fii demn de tricoul pe care il porti, sa dai tot ce ai mai bun si la timpul potrivit va veni si rasplata.
Ce crezi ca ar trebui facut ca rugbyul sa revina la ce era odinioara?
Sa fie mai mult promovat in scoli, si sa existe centre de formare in toate judetele, ar trebui mai multi bani investiti.
"De la parinti am invatat sa apreciez munca"
Care e cel mai mare sacrificiu pe care l-ai facut pentru rugby?
Familia mea. Pe tata l-am ingropat in 10 zile si pe mama, batrana si bolnava, o vad o data pe an. Am stiut ce am vrut in viata, am ales ce era mai bine pentru mine, insa e foarte greu ca la 22 de ani sa lasi familie, prieteni si sa pleci in alta parte, sa fii un necunoscut si sa iei totul de la zero. Am avut si multe satisfactii, e drept, insa departarea de familie e cea mai grea.
Marius, vorbesti de parinti. Ce datorezi copilariei tale?
Am crescut la tara, e totul diferit de ce viata au copiii mei, azi. Am avut o copilarie frumoasa, am crescut intr-o familie unita, unde exista mult respect. Mama si tata au muncit pamantul si de la ei am invatat sa muncesc, sa nu fug de munca, sa nu dau inapoi in fata greutatilor, sa stiu ce vreau in viata si sa lupt pentru a realiza.
Ai trei fetite. Cum e Marius Tincu, parintele?
Iubitor. Sunt foarte apropiat de fetele mele, imi place sa stam cat mai mult timp impreuna, sa facem diferite lucruri, sa ne jucam. Majoritatea timpului il petrec in cantonament si atunci cand sunt acasa vreau sa fiu cu ele.
Unde te vezi peste 10 ani?
Grea intrebare. Sincer, nu prea stiu pentru ca sunt la final de cariera, va trebui sa iau niste decizii, insa imi doresc ca familia mea sa fie sanatoasa, oriunde ne-am afla atunci sau orice am face.
E greu sa fii capitan?
Sunt din zodia Berbec, imi place sa conduc, sa iau decizii, sa imi asum aceste decizii. Niciodata nu mi-a fost frica sa ies in fata si sa vorbesc deschis
Care e diferenta dintre Marius Tincu jucatorul si Marius Tincu capitanul?
Cand nu esti capitan iti vezi numai de jocul tau, insa atunci cand esti capitan trebuie sa ii faci pe toti baietii sa inteleaga, sa traga in acelasi sens, sa le arati calea, sa ii ajuti sa creada in ea.
Spuneai mai demult ca nu traiesti din amintiri. Cum reusesti asta?
Trebuie sa dovedesti de la meci la meci ca esti cel mai bun. Nu te poti gandi la trecut pentru ca risti sa vina altii din urma si sa te depaseasca si te trezesti ca ramai cu amintirile.
Care a fost cel mai greu moment din rugby?
Cand m-am operat de hernia cervicala. Am stat sapte luni si ma gandeam tot timpul ca niciodata nu voi mai putea face sport de performanta.
"Cetatenia franceza nu schimba ce simt"
Ce simti cand se canta imnul?
Multa mandrie si satisfactie. Este greu sa fii acolo, desi sunt multi carora li se pare ca este usor. Ma gandesc de multe ori la cate am lasat in urma si cate am trait ca sa ajung in momentul in care se aude imnul.
De ce nu ai refuzat niciodata nationala?
Pentru ca nu am avut ideea asta ca nu mai vin. Am avut si eu momente de criza, dar intotdeauna satisfactiile au fost mari si am mers mai departe. Nu ii condamn pe cei care nu vin, au si ei problemele lor, trebuie vorbit cu ei si ascultati.
Marius, te consideri un bun roman?
Da. Incerc sa raman cat mai apropiat de tara, ma intereseaza ce se intampla acolo, nu doar in sport, ci in intreaga societate. In plus, de fiecare data in Franta am reprezentat Romania, niciodata nu am ascuns ca sunt roman, am vorbit deschis despre asta si ma mandresc ca vin din Romania.
Cum esti tratat in Franta?
Bine. Eu mi-am cautat tot timpul de treaba, nu am avut probleme, am fost la locul meu. Sunt constient ca sunt si oameni care ma judeca si imi atribuie judecati cu care nu am nicio legatura, insa incerc sa fac abstractie. Realitatea e ca e greu sa traiesti printre straini, e mai usor sa stai acasa, sa nu suferi de nimic, sa ai totul acolo.
Are dubla cetatenie
Cum promovezi tu Romania in Franta?
Vorbesc cu toata lumea, incerc sa le explic ca Romania nu e asa cum se vede acolo. Am colegi care au jucat in Romania si le-au placut Bucurestiul, viata de noapte, atmosfera, mancarea. Lucrurile acestea pozitive trebuie scoase in evidenta.
Ai si cetatenia franceza. La ce te ajuta asta?
Imi este mai usor cu toate formalitatile pe care le am de facut in Franta. Daca nu ai cetatenie, pentru un lucru banal trebuie sa te plimbi destul de mult, pe cand asa e mai simplu. Eu m-am nascut roman si o sa mor roman, un simplu act nu va schimba asta.
Care este cel mai profesionist antrenor cu care ai lucrat la nationala Romaniei?
Bernarnd Charreyre, pentru ca el lucra pe detalii. Pleca de la ideea ca toata lumea stie rugby si lucra pe chestii de finete, pe sistemul de joc. Multi am progresat cu el, ne-a influentat foarte mult si tot datorita lui multi jucatori au ajuns in Franta, printre care si eu.
Care este cel mai frumos meci cu Romania?
Cel din toamna anului trecut, de calificare la Cupa Mondiala, cu Uruguay. A fost un meci cu 6.000 de spectatori, a venit si mama la meci, apoi la final am aflat ca a nascut si sotia mea. Totul a fost incredibil!
Dar tu ai jucat cu Perpignan si in fata a 50.000 de spectatori...
Uite, vezi, aici gresim noi, ca incepem sa comparam. In Romania au avut o cu totul alta insemnatate acei 6.000 de oameni care au venit sa se ne sustina. Am jucat in tara cu 300 de oameni in tribuna, sau au fost meciuri in care spectatori erau familiile noastre si cativa prieteni. Cand vezi la un meci 6.000 de oameni care au venit sa te incurajeze, e un sentiment urias.
Acest material a aparut in ProSport sub semnatura Mirela Basescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu