ARBITRUL – “un rau necesar fara de care cele doua ore in tribune ar fi mult mai monotone “, fara de care un joc si-ar amana debutul si, folosind o sintagma la moda, ” omul de la care ne vine tot raul “.
Cu ce seamana vocea poporului din tribuna ? Cu revista presei, cu un singur vinovat, de foarte multe ori renegat.
Atunci va rog sa-mi spuneti de ce sa iei fluierul pentru a ocupa o pozitie atat de contestata, sa ai un rol marcant, arareori pus in valoare ?
Rugby-ul este, de departe, sportul in care arbitrajul cantareste cel mai mult in economia jocului. Complexitatea Legilor Jocului, marja de manevra lasata la latitudinea interpretarii arbitrului sunt, daca vreti, atuurile care dau forta fluierului.
A arbitra un joc de rugby inseamna a avea calitatea de a tria din multiplele greseli comise pe cele care au o incidenta mai mare asupra jocului. In astfel de situatii este important sa fluieri, dar si mai important este sa nu fluieri, pentru a permite dezvoltarea jocului, conditia principala fiind ca acesta sa nu sufere si sa fie in permanenta ordonat. Aceasta este toata
dificultatea arbitrajului, dar si partea lui cea mai interesanta.
Dificultate, deoarece nimic nu este mai contestabil decat alegerea greselii. Jucatorul, conducatorul, suporterul nu o vor vedea decat pe cea a adversarului ; toti vor protesta, considerand ca arbitrul a vrut sa-i ignore. Cu aceeasi unanimitate, cu totii vor spune ca acelasi arbitru se dovedeste sever in privinta lor atunci cand va sanctiona o “greseala mica”,
comisa de echipa lor favorita.
Calitatea arbitrului iese in evidenta cand isi va da seama cu rapiditate si va sti sa aprecieze imediat punctele slabe, dar si pe cele forte ale celor doua echipe, fapt ce il va ajuta sa traga invataminte pretioase pentru conducerea unui joc.
Cunoasterea Legilor Jocului nu este decat unul dintre elementele necesare in formarea unui arbitru. Cunoscand Legile Jocului, acestea pot fi aplicate, dar de nenumarate ori si ignorate.
Plecand de la cele enumerate pana aici, putem sa-l numim pe arbitru conducatorul jocului sau, mai oficial, directorul jocului. Arbitrul trebuie sa stie sa administreze o intalnire atat pe teren, cat si in afara acestuia, gestionand eventualele presiuni ce se fac pentru a-l destabiliza.
Este, daca vreti, in acelasi timp dificil si interesant, iar satisfactia din finalul unui joc, cand ambele parti iti strang mana multumindu-ti, este o recunoastere fara margini a sacrificiilor pe care le face conducatorul jocului pentru a-si desavarsi calitatea de arbitru.
Din punct de vedere poetic, arbitrajul este prelungirea jocului, posibilitatea data iubitorului de rugby de a ramane pe gazon, de a-si pune in continuare crampoanele imediat ce cariera de jucator s-a incheiat. Jucatorii trebuie sa stie in momentul retragerii, ca timpul de joc se poate prelungi , fiindca ” a fluiera inseamna intotdeauna a juca”.
Este doar unul dintre motivele pentru care merita sa te faci arbitru !
Presedinte C.C.A.
EMIL PIRTOC
